<p>Uva ursi (Arctostaphylos uva-ursi), sau strugurele ursului, este o planta alpina infloritoare din familia afinelor, cu o lunga istorie de utilizare in fitoterapia europeana si occidentala. Frunzele sunt partea utilizata in medicina si au fost folosite in mod traditional pentru infectiile tractului urinar. Frunzele uscate au fost folosite istoric fierte sau infuzate in apa pentru a forma un ceai, insa produsele incapsulate sub forma de pulbere au fost folosite in siguranta incepand cu anii 1970[1].</p><p>Prima utilizare documentata a Uva ursi in literatura de specialitate apare in secolul alXIII-lea intr-un text medical galez. Remediul pe baza de plante a fost folosit mai mult in zonele nordice ale Europei, inainte de a ajunge sa fie utilizat pe scara mai larga in Europa Centrala. Pana la mijlocul secoluluial XVIII-lea , Uva ursi era folosita pe scara larga in Europa, iar la inceputul secolului al XIX-lea a fost considerata un 'medicament oficial'. Printre utilizarile istorice se numara tratamentul pietrelor la rinichi, diabetului, gonoreei, edemelor, infectiilor tractului urinar si ca diuretic.</p><p>Cercetarile au aratat ca Uva ursi are o puternica activitate antimicrobiana directa[2]. In ceea ce priveste utilizarea sa in tratarea infectiilor tractului urinar, s-a demonstrat ca Uva ursi previne infectiile urinare chiar si la populatiile cu risc ridicat[3][4]. S-a demonstrat ca frunzele de Uva ursi sunt inhibitoare impotriva Staphylococcus aureus[5] si pot exercita un efect pro-oxidativ asupra E. coli si, de asemenea, pot chelata fierul, ceea ce face ca bacteriile sa fie mai sensibile la distrugere[6]. S-a demonstrat ca frunzele de Uva ursi inhiba cresterea Neisseria gonorrheae, agentul cauzal al ITS gonoree[7] si a prezentat o activitate antimicrobiana fata de o varietate de organisme, inclusiv Mycobacterium smegmatis, Shigella sonnei si Shigella flexeneri[8]. Extractele sau Uva ursi s-au dovedit a fi active impotriva Acinetobacter baumanii[9] si H. pylori[10]. Uva Ursi a inhibat cresterea in vitro a Bacillus subtilis, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella typhimurium, Serratia marcescens si Staphylococcus aureus[11] Klebsiella pneumoniae, Candida albicans si Mycobacterium phlei[12].</p><p>Uva ursi a fost testat pentru analize de bioactivitate impotriva a doua tulpini de Chromobacterium violaceum. Chromobacterium violaceum este bine cunoscut pentru rezistenta la multe antibiotice. Uva ursi a prezentat o activitate antimicrobiana directa, activitati pro quorum sensing (QS) nespecifice si specifice si o activitate anti-QS. Extractele de Uva-uris au prezentat o inhibitie puternica in aceste tulpini bacteriene[13].</p><p>S-a demonstrat ca Uva ursi are activitate antivirala in vitro impotriva virusului Herpes simplex de tip 2, a virusului gripal A2 si a virusului vaccinia[14].</p><p>In ceea ce priveste utilizarea sa traditionala pentru calculi renali, cercetarile au aratat ca Uva ursi are un efect inhibitor asupra calculilor renali de oxalat de calciu cu 95%[1] Testele clinice au aratat ca uva ursi este utila pentru a ajuta la curatarea organismului de oxalati, care pot fi implicati in diverse sindroame dureroase si alte probleme.</p><p>Principalul constituent chimic activ al Uva Ursi este arbutina, care reprezinta 7-17% din greutatea uscata a frunzelor. Metil arbutina reprezinta cel putin 4%. Arbutina se hidrolizeaza usor in organism pentru a forma hidrochinona, care are proprietati antimicrobiene puternice[2]. In afara de aceasta, s-a demonstrat ca arbutina are proprietati antioxidante si antiinflamatorii, inhiband TNF-alfa si Il-6[3]. La nivel topic, atat arbutina, cat si hidrochinona au fost utilizate pentru a ilumina pielea[4][5]. Printre alti constituenti notabili ai Uva ursi se numara taninurile (10-20%), metilhidrochinona, antocianadinele, acidul salicilic, derivatii de quercetina si alantoina[6].</p><p>Siguranta: S-a demonstrat ca extractele de Uva ursi sunt foarte sigure. La modelele animale hranite cu 25 mg/kg/zi de extract brut de uva ursi timp de 90 de zile, nu s-au observat patologii[7]. Utilizarea in doze mari si pe termen lung este descurajata din cauza unora dintre componentele sale puternice. Se recomanda sa nu se ia mai mult de un flacon fara a face o pauza de cel putin 1-2 luni.</p><p>Referinte disponibile la cerere.</p>